Te iubesc

Te iubesc,
Cum iubesc să-ţi scriu poezii
Şi dragostea să-mi mărturisesc,
În astă zi

Te iubesc,
Iubesc şi zâmbetul şi buzele tale
Roz si dulci de trandafir petale,
Ce-mi zâmbesc

Te iubesc,
Iubesc şi chipul şi ochii tăi
Ce strălucesc, aprinse văpăi,
Mă-nnebunesc!

Te iubesc,
Cum iubesc să vorbim de toate
Şi să simt cum toate ne unesc,
Prin dulci şoapte

Te iubesc,
Cum iubesc noaptea să visez,
Şi la tine să mă gândesc,
Să delirez.

Te iubesc,
Cum iubesc să te fac fericită,
Să ştiu să te-nveselesc;
De tot uită!

Te iubesc,
Cum iubesc să te strâng în braţe,
Căci doar aşa mă regasesc
În dulci speranţe

Te iubesc,
Cum n-am mai iubit vreodată
Şi cum nici n-am să pot, o altă fată
Să iubesc

Te iubesc,
Şi-as vrea să putem pleca,
Să te ţină strâns mâna mea,
Asta-mi doresc

Te iubesc,
Iar atunci când te privesc,
Iar acum când îţi citesc,
Simt în mine fiori, cresc,
Ce vor ca eu să-ţi şoptesc
Că iubesc să te iubesc!

© copyright stanvladut.wordpress.com

Andreea

Se-ntunecă-n lumea mea și-i ceață
Simt reci fiori, ce-ncet mă-îngheață,
Însă-o mândră stea pe cer s-arată
Luminând feeric lumea toată,

Te-nfățișai, o, preafrumoasă stea
Ce-n pași de dans spre mine cobora
Alunecând pe-o raza de lumină
Spre sufletu-mi croind punte divină

Privind, decis-am să mă las cuprins,
De parc-aș fi avut de ales
De vraja ta, pur fior aprins,
De-un sentiment făr’ de-nțeles

Te-apropiai încet, eu tremurând
Îndrăzneam să te privesc pe-ascuns,
Iar tu, c-un zâmbet larg, pe-un chip blând
Deschis-ai sufletu-mi de nepătruns

In ochi căprui ți-au fost închise
Dulci sclipiri, scântei aprinse
Ce-mi luminează-ntreaga ființă
Divin răspuns la a mea dorință

Pe buze ți-a fost presărat
Polen dulce, magic, fermecat
Tu, mândră floare ce răzbate
Cu roz petale-nmiresmate

Iar eu, o albină-nfometată
Zburat-am către ele-ndată
Sărutându-le cu amor
Devenind nemuritor

M-ai luat de mână și-am simțit
Că zbor ușor spre asfințit
Lăsându-mă cuprins de noapte
Visând să te am mereu aproape

© copyright stanvladut.wordpress.com

Simbolul frumusetii

Din neguri negre-ntunecate
Naşti tu, stea strălucitoare,
De pe meleaguri depărtate
Desprinsă de realitate

Atât de fragedă te-asemeni
Cu un trandafir sălbatic,
Cu un înger printre oameni
Purtând pe chip zâmbet serafic

Cu chipul tău delicat
Pur ca roua dimineţii,
Mă las uşor fermecat
Tu…simbol al frumuseţii

În ochi căprui ţi-a fost închisă
Marea-nvolburată,
Lăsând uşa puţin deschisă
Plecand îndurerată

Ai plecat, ca o frunză ruginită
Desprinsă din copacul vieţii,
Lăsându-mă pe mine singur
Tu…simbol al frumuseţii

Copyright stanvladut.wordpress.com © 2011

Cum să (nu) citeşti

În aceasta seară, am să vă dau un mic sfat, nu că aş fi eu mare cititor, ci doar aşa…să vă scap, eventual, de nişte timp pierdut aiurea.Recent, pentru că aveam ceva de citit şi pentru că nu aveam cărţile în forma fizică, am fost determinat să caut câteva dintre opere pe Scribd, fiind singurul loc în care am găsit ceva.

Pentru a nu mai lungi vorba, tipii care au uploadat operele m-au cam trollat, intenţionat sau nu. Eu eram destul de disperat să citesc şi speram, desigur, ca totul să fie în ordine, dar parcă acele opere erau scrise într-un fel de limbaj cod sau cam aşa ceva. Să zicem că, primele pagini, păreau, totuşi, acceptabile. Erau doar câteva greşeli, dar nu m-au descurajat prea mult. Însă pe la jumatatea piesei…

Mi-au dat daună totală acele rânduri.Cred că am stat cel puţin o jumătate de oră să descifrez vreo 3 perechi de astfel de pagini.

Şi asta nu e singura piesă în care am găsit o sumedenie de greşeli ori de conversie, ori de scriere.De fapt, cam toate pe care am vrut să le citesc sunt aşa. Şi nu de alta, dar după ce că e obositor, plictisitor şi îţi ia foarte mult timp să citeşti de la calculator, mai dai şi de astfel de piedici de-ţi vine să te caaa……….lmezi, desigur.

Trebuie să recunoaştem, niciunde nu vom găsi o senzaţie asemănatoare cu cea a răsfoirii unui cărţi, aşa că nu vă bazaţi pe internet şi faceţi tot posibilul să citiţi dintr-o carte.

Jucării

Că tot vă spuneam eu în ultimul timp că mă joc cu o jucărie numită Rubik’s Cube, a venit vremea, cred eu, că ar trebui să mai dau din casa câte ceva şi să vă zic cam cu ce m-am mai jucat eu.

Noua şi fascinanta jucărie se numeşte Neo-Cube. Da, tot un cub, dar de data aceasta format din nişte biluţe destul de mici, care sunt, de asemenea şi magnetice.De fapt, magnetismul biluţelor dă tot farmecul acestui cub.Păi poate da, vă întrebaţi, ce pana corbului puteţi face cu un cub alcătuit din biluţe magnetice, aşa că răspunsul meu prompt este că vă puneţi la încercare imaginaţia, în toate formele ei. Este foarte distractiv şi relaxant să te joci cu un astfel de cub, dar în acelaşi timp, când ţi se încurca pasenţele, îţi vine sa-i dai foc, deşi n-ar avea niciun efect.Este foarte captivant, iar fermecul lui îi prinde imediat până şi pe cei mai sceptici.E genial!

Preţul e destul de ridicat, pornind de la 80 lei (fără transport) şi ajungând la 120 lei, în funcţie de culoarea dorită.De ce să daţi atâţia bani ? Păi în principiu nu vă obligă nimeni să-l cumpăraţi, dar dacă aţi rămas în pană de idei pentru cadouri, eu zic că e o soluţie foarte bună.Serios, chiar merită.

Ca să fie totul şi mai interesant, producătorii au vrut să troleze oleacă cumpărătorii, aşa că au împachetat minunăţia într-o cutie metalică (zic magnet-metal, înţelegeţi voi, că doar nu se resping).

Rubik’s Cube

Acum ceva timp, aproximativ un an, după ce am văzut filmul The Pursuit of Happiness, desigur, m-a înşfăcat o dorinţă aprigă, aceea de a-mi cumpăra un cub Rubik.

La început eram aşa de optimist, încât am încercat să-l fac pur şi simplu, fără vreun algoritm sau ceva şi ghiciţi ce, n-am reuşit.Văzând asta, am zis să mă pun să învăţ algoritmul pentru că, chiar vroiam să simt fiorul acela atunci când îl dădeam gata.Aşa că m-am uitat la vreo 2 filmuleţe pe Youtube, am urmărit un tutorial pe un site specializat şi, în numai 1 zi, am reuşit. Mi-a plăcut atât de mult încât am exersat si am atins pragul de 50 de secunde ( timpul de rezolvare), asta sigur dupa ce mă holbam la el la fiecare mişcare. *Bitch, please!*

Elanul mândriei mele a fost tăiat de un tip de cine ştie unde care a reuşit să rezolve cubul Rubik, legat la ochi, în mai puţin de 30 de secunde.Mie, ca să-l rezolv în 50 de secunde, mi se mişcau mâinile de credeam că-mi iau zborul şi trebuia sa mă uit la cub la fiecare pas, dar tipul ăsta…

PS: Dacă cumva vă gândiţi să rezolvaţi cubul Rubik, dar habar n-aveţi cum şi nici nu vreţi să pierdeţi timpul căutând tutoriale pe net, puteţi învăţa imediat de AICI.

Spor!

 

De ce am eu blog ?

În primul rând, miercuri am împlinit un an de la primul meu post de pe acest blog. E o senzaţie foarte tare să văd că am avut iniţiativa şi ambiţia să ajung să fac un an şi cred că o să le am şi în următorii ani. Chiar dacă am mai avut şi unele pauze mai lungi, pentru mine, acest blog, e o realizare.

Deci, de ce m-am hotărât eu, exact acum un an, să îmi fac blog ? O să enumerez mai jos motivele, pentru a fi mai uşor de înţeles şi e şi mai uşor pentru mine.

1.  Mi-am făcut blog pentru că aveam o grămadă de frustrări şi m-am gândit să nu stresez lumea cu ideile mele ciudate, căci, un blog, dacă nu-ţi place, nu-l citeşti, dar de gura mea nu scapi.
2. Mi-am făcut blog pentru că mă pot exprima liber şi pentru că toate ideile mele rămân salvate acolo undeva, iar dacă am să decid vreodată să renunţ la blog, cred că voi fi foarte fericit să-mi revăd capodoperele.
3. Mi-am făcut blog, deoarece aici îmi pot expune talentul artistic. Îmi place foarte mult să aud păreri despre fotografiile, poeziile pe care eu le fac, iar faptul că aud pareri bune sau chiar laude, îmi încălzeşte sufletul şi mă determină să continui.
4. Mi-am făcut blog pentru a arăta tuturor cine sunt eu. Pun pariu că acest blog că poate „spune” multe despre mine şi aşa, desigur, vă puteţi forma o primă impresie, în cazul în care nu m-aţi cunoscut personal.
5. Mi-am făcut blog pentru că îmi doream să-mi petrec timpul într-un mod constructiv, vroiam să fac ceva benefic, iar ideea de a face un blog mi s-a parut foarte bună.
6. Pentru că eram dornic să încerc ceva nou.
7. Nu mi-am făcut blog special pentru asta, dar pe parcurs am observat cât de bine îmi antrenează vocabularul şi cât de bine îmi stimulează dorinţa de a veni mereu cu formule noi, care să vă încânte.
8. Mi-am făcut blog pe baza motivelor de mai sus, dar nu am exclus (înainte de a-l face) deloc ideea că toate acestea s-ar putea să-mi aducă şi beneficii băneşti atât timp cât voi fi citit.

Ei bine, sperând că nu am omis ceva esenţial, închei scurt urându-vă să aveţi şi voi un an bun, aşa cum a fost acest an al blogging-ului pentru mine, şi plin de inspiraţie.